De ce scriu ?

Habar nu am! Citesc mult mai mult, in comparatie cu 8 ani in urma. De cand am gasit cat de cat un echilibru in viata mea, un echilibru intre viata de mama, cea personala si cea profesionala; am multe de zis. Cel mai mult mi-ar placea ca prin prisma experientelor mele sa inseninez ziua cititorilor, sau cel putin sa invete ceva. M-am casatorit la varsta de 21 de ani; din iubire, cred. Asa credeam atunci ca iubesc. Mi-am dorit enorm sa fiu mama si mi-am dorit sa am o familie asa cum vedeam in filmele americane. Mi-am dat tot inseresul pentru asta, nu am nimic sa-mi reprosez. Primul copil a venit relativ repede, asa cum mi-am dorit de altfel. La 22 de ani am nascut o fetita perfect sanatoasa de nota 10. Dupa nici 2 ani se nastea primul baietel din familia Filip; perfect sanatos de nota 10. Ei, intre nasterea primului copil si procreerea celui de-al doilea totul a fost perfect: doar iubirea dureaza 3 ani! Incet incet, inainte de venirea pe lume a baietelului iubirea s-a dus dracu. In fiecare zi mai mult si mai repede; atat din partea mea cat si din partea lui, chiar daca nu e usor sa recunoasca. Ideea e ca pe la sfarsitul lui mai 2015 cand ma internam la clinica de ginecologie Cluj, relatia mea cu tatal copiilor se terminase si acceptam intru-totul asta. Eu mai mult, el mai putin. Detaliile despartirii nu o sa le povestesc aici, ideea e ca dupa inca un an eram divortata oficial. Ce am facut in acel timp si prin cate am trecut? Greu de amintit, greu de povestit. 2 copii mici, traiam singura intr-un apartament in Cluj, fara parinti, fara sot si cu o gramada de obligatii si responsabilitati. Eram bineinteles in concediu de crestere a copilului deci beneficiam de data asta de indemnizatie; destul de bunicica dar nu suficienta. Nu mi-a fost destul..mi-am dat seama ca pot mai mult si nu am facut mai mult. Asa ca m-am inscris la facultate. Nu-mi amintesc ziua cand am luat decizia asta, dar imi amintesc sfaturile persoanelor din jur: unii ma incurajau, altora nu le venea sa creada, iar ceilalti imi spuneau sa stau cuminte pe fundul meu de mama si sa-mi vad de scutece si suzetele aferente. Am intrat la buget la facultatea de Stiinta si tehnologia alimentelor din cadrul universitatii USAMV Cluj Napoca. Imi era atat de greu sa le explic tuturor ca sunt o mamica singura cu 2 copii care s-a decis sa-si reia studiile dupa 5 ani de pauza; asa ca nu am zis nimanui la inceput. Apoi bineinteles intrebarile se adunau: de ce nu poti sa iesi si tu , de ce nu vii cu noi, de ce pleci asa repede, de ce nu poti veni la cursuri seara, etc. In primul an de facultate stiau doar vreo 2 profesori situatia mea . In al doilea semestru din primul an imi era din ce in ce mai greu sa ma prezint la laboratoare. Alaptam baiatul, il lasam la vecinul si fugeam la un laborator, ca in pauza de 2 ore dintre cursuri sa fug iar pana acasa sa ma asigur ca e totul in regula si sa o iau de la capat. Asta pana la ora 16:00 caci atunci trebuia sa-mi scot fetita de la cresa. Am rezistat asa 2 ani , pana cand concediul de crestere a copilului se terminase si eu nu aveam cine sa ne intretina, pe mine si pe cei doi omuleti ai mei. Nu mai faceam fata noului job , sesiunii, febrei copilului cel mic si mofturile vestimentare celei mari ( avea 3 ani ). Asa ca am renuntat! Inca nu regret. De cand am renuntat la facultate si am ales jobul am pierdut legatura cu viata de student si am castigat o viata de corporatist. Nu e asa rau cum suna, sa stii! De 10 luni lucrez la o multi-nationala si e ok. Tocmai acum scriu de la serviciu. Incep la 9 si termin la 15. Am timp sa-mi fac cumparaturi, am timp sa citesc , am timp sa trec pe la biblioteca, am timp sa ridic un colet de la posta si asta pana sa imi scot copiii de la gradinita respectiv de la cresa. Asa ca, am gasit cat de cat un echilibru si scriu pentru ca as vrea ca si cei din jurul meu sa si-l gaseasca sau macar sa stie unde si cum sa-l caute. Sper sa gaseasca raspunsuri pe blogul meu , sau in cartile pe care le-am citit, sau din greselile pe care le-am facut eu. O zi frumoasa!