A love note to my body

"a love note to my body: 

 first of all,
 I want to say 
 thank you. 

 for the heart you kept beating 
 even when it was broken 

 for every answer you gave me in my gut

 for loving me back 
 even when I didn't know how to love you 

 for every time you recovered when I pushed you past our limits 

 for today, 

 for waking up."

De ce scriu ?

Habar nu am! Citesc mult mai mult, in comparatie cu 8 ani in urma. De cand am gasit cat de cat un echilibru in viata mea, un echilibru intre viata de mama, cea personala si cea profesionala; am multe de zis. Cel mai mult mi-ar placea ca prin prisma experientelor mele sa inseninez ziua cititorilor, sau cel putin sa invete ceva. M-am casatorit la varsta de 21 de ani; din iubire, cred. Asa credeam atunci ca iubesc. Mi-am dorit enorm sa fiu mama si mi-am dorit sa am o familie asa cum vedeam in filmele americane. Mi-am dat tot inseresul pentru asta, nu am nimic sa-mi reprosez. Primul copil a venit relativ repede, asa cum mi-am dorit de altfel. La 22 de ani am nascut o fetita perfect sanatoasa de nota 10. Dupa nici 2 ani se nastea primul baietel din familia Filip; perfect sanatos de nota 10. Ei, intre nasterea primului copil si procreerea celui de-al doilea totul a fost perfect: doar iubirea dureaza 3 ani! Incet incet, inainte de venirea pe lume a baietelului iubirea s-a dus dracu. In fiecare zi mai mult si mai repede; atat din partea mea cat si din partea lui, chiar daca nu e usor sa recunoasca. Ideea e ca pe la sfarsitul lui mai 2015 cand ma internam la clinica de ginecologie Cluj, relatia mea cu tatal copiilor se terminase si acceptam intru-totul asta. Eu mai mult, el mai putin. Detaliile despartirii nu o sa le povestesc aici, ideea e ca dupa inca un an eram divortata oficial. Ce am facut in acel timp si prin cate am trecut? Greu de amintit, greu de povestit. 2 copii mici, traiam singura intr-un apartament in Cluj, fara parinti, fara sot si cu o gramada de obligatii si responsabilitati. Eram bineinteles in concediu de crestere a copilului deci beneficiam de data asta de indemnizatie; destul de bunicica dar nu suficienta. Nu mi-a fost destul..mi-am dat seama ca pot mai mult si nu am facut mai mult. Asa ca m-am inscris la facultate. Nu-mi amintesc ziua cand am luat decizia asta, dar imi amintesc sfaturile persoanelor din jur: unii ma incurajau, altora nu le venea sa creada, iar ceilalti imi spuneau sa stau cuminte pe fundul meu de mama si sa-mi vad de scutece si suzetele aferente. Am intrat la buget la facultatea de Stiinta si tehnologia alimentelor din cadrul universitatii USAMV Cluj Napoca. Imi era atat de greu sa le explic tuturor ca sunt o mamica singura cu 2 copii care s-a decis sa-si reia studiile dupa 5 ani de pauza; asa ca nu am zis nimanui la inceput. Apoi bineinteles intrebarile se adunau: de ce nu poti sa iesi si tu , de ce nu vii cu noi, de ce pleci asa repede, de ce nu poti veni la cursuri seara, etc. In primul an de facultate stiau doar vreo 2 profesori situatia mea . In al doilea semestru din primul an imi era din ce in ce mai greu sa ma prezint la laboratoare. Alaptam baiatul, il lasam la vecinul si fugeam la un laborator, ca in pauza de 2 ore dintre cursuri sa fug iar pana acasa sa ma asigur ca e totul in regula si sa o iau de la capat. Asta pana la ora 16:00 caci atunci trebuia sa-mi scot fetita de la cresa. Am rezistat asa 2 ani , pana cand concediul de crestere a copilului se terminase si eu nu aveam cine sa ne intretina, pe mine si pe cei doi omuleti ai mei. Nu mai faceam fata noului job , sesiunii, febrei copilului cel mic si mofturile vestimentare celei mari ( avea 3 ani ). Asa ca am renuntat! Inca nu regret. De cand am renuntat la facultate si am ales jobul am pierdut legatura cu viata de student si am castigat o viata de corporatist. Nu e asa rau cum suna, sa stii! De 10 luni lucrez la o multi-nationala si e ok. Tocmai acum scriu de la serviciu. Incep la 9 si termin la 15. Am timp sa-mi fac cumparaturi, am timp sa citesc , am timp sa trec pe la biblioteca, am timp sa ridic un colet de la posta si asta pana sa imi scot copiii de la gradinita respectiv de la cresa. Asa ca, am gasit cat de cat un echilibru si scriu pentru ca as vrea ca si cei din jurul meu sa si-l gaseasca sau macar sa stie unde si cum sa-l caute. Sper sa gaseasca raspunsuri pe blogul meu , sau in cartile pe care le-am citit, sau din greselile pe care le-am facut eu. O zi frumoasa!

Revin...dupa aproape 8 ani ..

Am descoperit recent ca blogul nu mi-a fost sters, efectiv uitasem de el. Apoi , de vreo 2 zile ma gandesc daca sa mai scriu sau nu. Cine s-ar uita? Cine ar avea timp? De ce ar interesa pe cineva ce am eu de zis? Am o gramada de zis. In acesti 8 ani s-au intamplat o gramada: m-am casatorit, am nascut..de doua ori, am divortat..o data . Dupa 8 ani, am ajuns la statutul de : mama singura cu doi copii. De fapt o sa fac o corectie: nu sunt singura, nu am fost niciodata singura; Ca totul sa aiba sens, o sa incep sa scriu despre viata de mama cu doi copii mici, despre viata intr-un oras mare, al 4-lea din punct de vedere al populatiei din Romania, despre carti bune, vointa, ambitie si curaj. Sa vedem ce iese, sunt curioasa si eu .. Stay tuned for the resurrection of my blog !

Special..

Este incredibil de frumos sentimentul de nevoie...Sa simti ca ai nevoie de cineva,sa simti ca cineva are nevoie de tine.Sa simta nevoia sa te tina in brate fara sa ii ceri,sau sa simta nevoia sa`ti faca cadouri fara vreo ocazie speciala,sau pur si simplu sa simta nevoia sa te auda,sau sa te vada.Atunci cand sufletul ti se deschide in fata ca un boboc de trandafir,incet...incet,gingas si firav,atunci cand iti cere sa ramai ca sa poata dormi mai bine,atunci cand mana grea iti atinge fin obrazul si iti spune:"esti frumoasa",atunci cand alergi grabita dintr`o parte in alta si te prinde atent de mana se uita in ochii tai si plecati amandoi mai departe de mana,atunci cand vorbim din priviri,atunci cand salveaza un moment trist cu o gluma,atunci cand la nervi ii vorbesti urat si iti raspunde cu o imbratisare,atunci...acele momente sunt speciale...
Multumesc ca iubesc din nou diminetile posomorate de vreme inghetata,multumesc pentru pofta de viata si acum te rog opreste timpul,stiu ca poti,trebuie sa poti!
Noapte buna:)

Afternoon coffe

Diferenta dintre vara asta si iarna asta este ca timpul mi s`a scurtat considerabil.Daca in vara dormeam peste 12 ore,acum le lucrez.Nu`mi mai ramane decat putin timp de navigat pe net,sau de postat de blog.Lucrurile imi merg din ce in ce mai bine,am masina,mi`am recuperat laptopul:X,am descoperit o noua persoana interesanta,new haircut,shopping sessions si multe alte lucruri marunte care imi intretin fericirea.Anyways au trecut cele 3 zile in care tin minunea deci ma astept numai la din ce in ce mai mult bine.
Scriam in articolul trecut de un new boyfriend.Nu era prost cel ce a spus,ca e decat un pas de la ura la iubire,nu insinuez ca exista deja iubire,insa lucrurile bat inspre acolo:P .Avem deja o luna,azi,impreuna si in fiecare zi e un pas inainte,chiar daca suntem raci amandoi si tindem sa mergem un pas inainte si doi inapoi,ne completam si ne mai dam un sut in partea dorsala ca si imbold:)Am luat o decizie buna dandu`i o sansa,altfel trecea fericirea pe langa mine:))(lucru care il aud in fiecare zi).Este o persoana pe atat de complicata pe cat isi doreste sa fie simplu.Este singur la parinti(parinte) ceea ce mi`a dat putina bataie de cap,este incapatanat dar se scoate cu faptul ca nu trece 10 minute in care sa nu ma faca sa rad.Are accent diferit de al meu,ceea ce ma atrage enorm,e independent ceea ce e si mai bine si mi`a dat de inteles ca mai am de descoperit chestii despre el,pe care le descopar cu placere.Seamana destul de mult cu o alta persoana care a fost in viata mea,dar care n`a rezistat,insa totusi e diferit,foarte diferit.
Saptamana asta sigur nu mai scriu pe blog,weekendul incepe de joi si we have plans,so dear friend,ti`am scris putin din ce am mai facut in ultimul timp,imi pare rau ca nu mai vorbim asa mult ca la inceput,dar ma revansez eu cel tarziu in ianuarie:P Miss you:*:*

new ringtone

Portret

De mult n`am mai citit horoscopul,dar mi`a sarit acum in ochii si pentru prima oara m`a nimerit perfect.
"Iubitori si buni sfatuitori

Racii sunt foarte sufletisti prin natura lor, dar sunt si foarte prudenti in relatiile cu necunoscutii. Ei au nevoie de o perioada lunga de timp pana reusesc sa isi deschida inima unor persoane pe care abia le-au cunoscut. Prietenia dintre oameni joaca un rol foarte important in viata Racilor. Ei sunt o prezenta placuta si creeaza o ambianta buna oriunde s-ar afla. Racii leaga prietenii foarte repede cu persoanele din jur. Se apropie destul de mult si intr-un timp scurt de sufletul oamenilor cu care interactioneaza. Daca ai reusit sa le castigi increderea, sunt prieteni loiali, pe care te poti baza in viata. Acestia sunt foarte buni ascultatori, dar si mai buni observatori. Au intotdeauna un sfat bun pentru cei apropiati.Copilarosi, dar saritori

Nativii acestei zodii sunt copilarosi, dar si mamosi. Chiar si adultii sunt copii. Nu de putine ori se retrag repede in carapacea lor cand au probleme. Deseori sunt foarte sensibili, facandu-si enorm de multe ganduri si cateodata, pur si simplu, degeaba. Dar in momentul in care li se cere ajutorul, au intotdeauna o atitudine deschisa.
Negativisti din prea multa grija

Cel mai periculos lucru la Raci este negativismul. Ei nu vor crede niciodata ca poate merge totul ca pe roate si cauta nod in papura la orice. Astfel, ajung in situatii cand incearca sa aiba grija de toti cei care le sunt mai apropiati, ajungand sa devina dependenti de ei. Au o mare nevoie de armonie. Ei sunt nativii din cercul astral cei mai prietenosi si sensibili. Se feresc de persoane agresive, de probleme si incearca sa fie consecventi.
Capriciosi in sentimente

Racii isi schimba starea sufleteasca foarte repede. De la sentimentele de bucurie si fericire, pana la tristetea profunda este doar un pas la acesti nativi. Evident, in aceste situatii nu doresc decat sa auda un cuvant dragut din partea celor dragi. "

Foarte adevarat .Arat am avut de punctat.Noapte buna.

No way

Dupa o zi grea ieri la munca,datorita meciului Dinamo-Steaua,m`am lasat convinsa sa ies la un suc.Toate bune si frumoase pana cand iau o revista si incep sa o citesc.Citeam si ma intristam .Era o povestire adevarata despre dramele unei relatii.Modul in care barbatii isi batjocoresc femeile de la langa ei,luandu`le la pumni,picioare si amenintari cate incap.Animalismul si salbaticismul de care dau dovada unii barbatii pur si simplu ma dezgusta,lipsa de respect fata de femeie,egoismul si sentimentul de superioritate le confera barbatilor prelungirea meciurilor de box(live) iar femeilor thrilere adevarate.Nu zic ca femeile nu gresesc,nu zic ca suntem usi de biserica,departe gandul,insa bataia,santajul nu e o cale de a pedepsi o femeie.
Si ce face o femeie atunci cand pur si simplu e neajutorata?Cand nu poate apela la nimeni,cand este amenintata,cand pur si simplu nu poate iesi din acea relatie?
Se impaca cu persoana respectiva din frica?Cel mai grav e atunci cand femeile/fetele nu pot vorbi cu nimeni,nu se pot plange,nu pot cere ajutor si indiferent daca il cer ,nimeni nu le ajuta,datorita " barbatului "de langa ea care are mai multi bani,sau mai multe relatii,sau rudenii cu joburi importante.Simteam si aseara un nod in gat in timp ce citeam ,imi provoaca si acum nervii in timp ce scriu;mai am si ghinionul ca azi la cafea,in timp ce citeam cancan sa dau de o stire,cum un chinez isi bate prietena pentru ca aceasta nu vrea sa iasa din masina...si uite asa am dat nastere unui articol,creat din greata,nervi si mila..
Mie una mi`e foarte greu sa vad alte persoane care sufera din cauze de genul.Nu stiu ce s`ar intampla daca as fi eu in situatia lor.O cunostiinta imi zicea tot ieri,ca pana nu a fost lovita de fostul ei prieten nu si`a dat seama ca femeia nu trebuie atinsa,credea ca e la moda sa mai primesti cate`o scatoalca(doar e din dragoste) si cu cat mai multa lumea vedea,cu atat era mai mult enterteinment si cuplul era la "moda".Nu am trecut prin situatii de genul,dar nu trebuie sa trec ca sa stiu ca asa ceva nu e bine,nu e acceptabil.Suntem oameni ,nu animale!
O dupa masa placuta.:)

hello hello

Revin cu un nou playlist...
Iar m`au innebunit niste melodii,iar le ascult numai pe astea,iar ma plictisesc de ele,pe cand incepe toata lumea sa le asculte.Le ascult deja de o saptamana in continuu,acasa,la sercivi(casti)si in masina.
Azi ma simt norocoasa,de fapt azi am fost norocoasa insa pentru altcineva decat pentru mine,sunt libera acuma seara si noaptea numai acuma ce incepe..."poate poate am noroc":P
Le atasez mai jos...ma pregatesc de iesit..si ne mai auzim:D
Saaaluuut!:)










Enjoy as well;)

Another white night

Revin iar cu articol,datorita cafelei pe care am baut`o in urma cu o ora.Azi(ieri) a fost deja a 2 a zi de lucru si deja lucrurile incep sa se aseze;imi place din ce in ce mai mult,am inceput sa ma acomodez,sa fac bacsis:P ba mai mult sa socializez foarte mult.Azi m`au vizitat si parintii la locul de munca si m`am simtit foarte independenta.Un sentiment care imi provoaca o placere enorma,sa stiu ca imi permit singura drogul.Imi permit,fara sa ma injosesc,un kent 8,un cola,etc.So far ,so good.
Alt subiect: pe langa melodia atasata ieri,am mai "descoperit" una.De ce folosesc ghilimele?Deoarece am descoperit mai mult versurile,de care m`am indragostit.Nu sunt fan rock,dar si melodia asta m`a dat pe spate si face parte din playlistul meu.Versurile mi se potrivesc ca o manusa si according to the lyrics o sa o mai ascult ceva vreme de aici in colo,pana cand versurile nu mi se vor mai potrivi.O sa mai dureze ceva timp.Nu ma grabesc nicaieri:D
Atasez melodia,pentru a incheia articolul.Noapte buna nu pot sa zic,asa ca: o noapte placuta:)